Pestera Popovat

Pestera Popovat
Pestera Popovat

Asezare
Peştera Popovăţ (sau Peştera Megiureca) este săpată în Dealul Navesu Mare (661 m), deci în raza satului Iabalcea (com Caraşova). Intrarea se află în versantul drept al Cheilor Caraşului, la 421 m altitudine, cu 45 m mai sus de albia râului Caraş.

Pestera Popovat
Pestera Popovat

Acces
De la Cantonul Comarnic, situat pe Drumul Stegului, se trece prin faţa intrării Peşterii Comarnic şi se mai merge pe şosea circa 500 m în direcţia Aninei. Ajungând la intersecţia cu terasamentul astăzi distrus şi năpădit de vegetaţie al fostei linii ferate înguste se înaintează pe el circa un kilometru, se trece printr-un tunel şi se mai merge încă vreo 1,5 km, până în dreptul intrării artificiale prevăzută cu uşă metalică.

Pestera Popovat
Pestera Popovat

Date istorice
Peştera Popovăţ a fost descoperită prin anul 1890, în timpul construirii unei linii ferate înguste. Cu acel prilej, dinamitându-se, a apărut în versant secţiunea unei galerii de peşteră care a fost zidită imediat. Ulterior intrarea în galerie a fost redeschisă şi i s-a pus o poartă metalică. Din cauza braconierilor de peşteră, în decursul anilor s-au schimbat mai multe porţi. Intrarea naturală a peşterii, colmatată de multă vreme, se află sub fosta linie ferată ; ea dădea acces în Sala Inferioară. Planul peşterii şi primele cercetări au fost întreprinse de E. Balogh în anii 1936-1939, în paralel cu Peştera Comarnic din apropiere. Cercetări mai recente (1961-1965), în care s-a pus accentul pe studiul biospeologic, au fost făcute de L. Botoşăneanu, A. Negrea şi Şt. Negrea, iar după aceea de V. Senou.

Pestera Popovat
Pestera Popovat

Descriere
Peştera Popovăţ, săpată, ca şi Peştera Comarnic, de pârâul Ponicova, totalizează 1 121 m (15 m denivelare). Şi ea este remarcabilă din mai multe puncte de vedere, dar mai ales pentru splendorile unice ale Sălii Finale.
Intrarea este neatrăgătoare, ca şi galeria de acces îngustă şi scurtă prin care se pătrunde în Sala cu Prăbuşiri continuată de galeria Drumul lui Adam, adică în etajul superior, fosil, al peşterii. Sala are înălţimi de până la 20 m, este puternic descendentă spre vest şi conţine o îngrămădire haotică de stâncărie şi concreţiuni prăbuşite din tavan, peste care s-au înălţat stalagmite şi o crustă de calcit. Pereţii sălii, ca şi ai galeriei amintite, sunt împodobiţi cu scurgeri parietale proeminente, unele impresionante prin mărimea lor. Drumeţul amator ocazional de peşteri trebuie să se mulţumească cu atât. Restul peşterii, adică etajul inferior, subfosil, este dificil şi periculos în timpul viiturilor, deci recomandabili numai speologilor amatori. El este alcătuit din săli mari, legate între ele de galerii înguste şi cotite, parcurs temporar de un pârâu subteran care formează cinci sifoane în locurile unde tavanul se lasă foarte jos. Din Sala cu Prăbuşiri se poate pătrunde printr-o galerie largă şi scundă în Sala Inferioară. Această sală are plafonul orizontal şi destul de lăsat (2-4 m) iar podeaua acoperită cu nisip şi mâl ; prin cotloane se observă crustă stalagmitică cu oase de lilieci şi de rozătoare incluse în ea ; un con de grohotiş marchează locul fostei intrări naturale folosită cândva de uriaşul urs de cavernă. Situată la cota cea mai inferioară a peşterii, la viituri întreaga sală este ocupată de un lac.
Tot din Sala cu Prăbuşiri, mergând târâş prin galeria extrem de îngustă şi de joasă dintre sifoanele 1 şi 2, se pătrunde în Sala cu Oase. Această sală, frumos împodobită cu concreţiuni, adăposteşte numeroase oase de lilieci şi de rozătoare şi chiar colţi de urs de cavernă. Mai departe, se înaintează printr-un sistem de galerii extrem de întortocheate şi înguste, prin care trebuie să ne târâm aproape tot timpul. La intersecţia unor diaclaze galeriile se lărgesc şi se înalţă formând săli : Sala Mică, Tripla Sală şi Sala cu Argilă. Aceste galerii scunde şi cu multe sifoane nu prea încântă ochiul ; aici predomină urmele apei care a erodat şi corodat : hieroglife, lapiezuri, inele, poliţe de silex, iar pe podea s-au îngrămădit mormane de nisip, pietriş şi mâl.
Ultima galerie, înaltă de până la 15 m, conduce în cea mai vastă încăpere a peşterii, în Sala Finală, lungă de 80 m, lată între 10 şi 20 m şi cu înălţimi până la 20 m. Din extremitatea sa dreaptă se poate coborî prin trei puţuri, adinei de 7-12 m, în Galeria Emilian Criştea, lungă de 110 m ; ea are tavanul, pereţii şi o bună parte din podea măiestrit concreţionate ; un firav pârâiaş o străbate, parcurge Sala Finală şi se pierde în Sala cu Argilă. Sala Finală e impresionantă prin dimensiuni, dar cu podeaua în bună parte colmatată cu argilă groasă şi lipicioasă. Aici admiraţia noastră trebuie împărţită între delicatele gururi din calcit alb, scurgerile monumentale de-a lungul pereţilor, stalactitele uriaşe, stalagmitele-lumânări şi coloanele de mari proporţii şi zestrea neîntrecută a şirului de mici săli care o continuă ,pe cea mare; aici îşi etalează frumuseţea, încă intacte, mici stalactite cu ramificaţii excentrice, stalactite umflate, cu tuberculi sau în formă de macaroane, dintre care unele sudate cu stalagmite, apoi mici helictite, stalagmite lumânări, bazinaşe (gururi) căptuşite cu cristale şi alte minuni de piatră albă alcătuind o veritabilă colecţie de muzeu. Avem de-a face, indiscutabil, cu unele dintre cele mai împodobite săli a lumii subterane din ţară. Să nădăjduim că zestrea lor de frumuseţe va fi păstrată nu numai graţie obstacolelor naturale din belşug distribuite pe parcurs până aici, ci şi graţie dragostei de natură şi conştiinţei vizitatorilor.
Fauna măruntă merită atenţie prin câteva specii cavernicole care trăiesc şi în Peştera Comarnic. Dintre lilieci – numai puţini rinolofi care nu formează colonii. Rămăşiţele din Sala cu Oase arată că peştera era populată de vreo 8 specii, dintre care unele foarte rare în România (Myotis bedesteini şi Eptesicus nilssoni). Săpăturile din etajul fosil au dat la iveală numeroase resturi de urs de peşteră şi ale unui rozător fosil (Cricetulus migratorius), precum şi fragmente de os utilizate ca unelte de strămoşii noştri, pentru care peştera a reprezentat un adăpost bun.

Pestera Popovat
Pestera Popovat

Condiţii de vizitare
Peştera Popovăţ are statut de rezervaţie speologică din 1963 şi este închisă cu poartă metalică. Ghidul Peşterii Comarnic are voie să introducă vizitatori numai cu aprobarea C.M.N. şi numai în etajul superior (durata 1/2 oră). Trebuie multă atenţie pentru că în Sala cu Prăbuşiri există formaţiuni vechi, alterate, care se pot rupe şi cădea. Temperatura variază în jur de 8- 9°.
Pentru vizitarea etajului inferior este nevoie de cască, cizme de cauciuc şi salopetă, iar pentru puţurile din Sala Finală (recomandate numai speologilor amatori), de o cască speologică şi de o coardă de asigurare ; timpul necesar : 2-3 ore plus l-2 ore pentru coborârea şi vizitarea Galeriei Emilian Criştea. Atragem atenţia că galeriile acestui etaj – în care se înaintează mai mult tîrîş – devin o periculoasă capcană în cazul unui şuvoi care poate obtura cele cinci sifoane la o viitură cât de mică, în decurs de câteva ore! Mai adăugăm că Marele Sifon (I) poate tăia retragerea din interior chiar în timpul iernii, dacă zăpada din dolinele de la suprafaţă se topeşte brusc. Pentru o rămânere mai îndelungată de 3- 4 ore se impune folosirea unui telefon de campanie.

Atractii turistice: Platoul Coronini, Grota cu aburi, Cascada 7 Izvoare, Peștera Hoților (Grota Haiducilor), Ruinele Cetatii Sarmisegetusa, Muzeul de Istorie Nicolae Cena din Băile Herculane, Lacul Gozna (Valiug), Statiunea Poiana Marului, Statiunea Semenic, Statiunea Trei Ape, Statiunea Secu, Statiunea Crivaia, Pestera Comarnic, Statiunea Băile Herculane.

Platoul Coronini
Platoul Coronini
Grota cu aburi
Grota cu aburi
Cascada 7 Izvoare
Cascada 7 Izvoare
Pestera Hoţilor (Grota Haiducilor)
Pestera Hoţilor (Grota Haiducilor)
Ruinele Cetatii Sarmisegetusa
Ruinele Cetatii Sarmisegetusa
Muzeul de Istorie Nicolae Cena din Băile Herculane
Muzeul de Istorie Nicolae Cena din Băile Herculane
Lacul Gozna (Valiug)
Lacul Gozna (Valiug)
Statiunea Poiana Marului
Statiunea Poiana Marului
Statiunea Semenic
Statiunea Semenic
Statiunea Trei Ape
Statiunea Trei Ape
Statiunea Secu
Statiunea Secu
Statiunea Crivaia
Statiunea Crivaia
Pestera Comarnic
Pestera Comarnic
Statiunea Baile Herculane
Statiunea Baile Herculane