Pestera de la Romanesti

Peştera de la Romaneşti
Peştera de la Romaneşti

Asezare
Dintre peşterile existente în bazinul superior al râului Bega, Peştera de la Româneşti este cea mai mare şi mai interesantă. Ea este situată la sud-est de satul Româneşti (com. Tomeşti, judetul Timiş), în versantul stiâng, bine împădurit, al Văii Pustinia, la 2,2 km în amonte de confluenţa acestui pârâu cu Bega Poienilor. Cunoscuta si sub denumirile de: Peştera cu Apă, Peştera Româneşti-Fereşeşti, Peştera Mare de la Fereşeşti.

Peştera de la Romaneşti
Peştera de la Romaneşti

Acces
Mai exact este săpată în versantul nordic al Dealului lui Filip, numit Dosu Peşterii la 370 m altitudine.
Din satul Româneşti există două căi de acces :
a) pe drumul Frăsâneştilar, care urmează Valea Bega Poienilor până la confluenţa cu Valea Pustinii, apoi pe această vale până în apropierea unei cariere de calcar (4 km), de unde se urcă pieptiş pe versantul stâng urmând o cărare în pantă foarte abruptă, până la intrare
b) pe drumul care urmează cumpăna de ape, peste Dealul Stârc şi peste Merişorul până la o mică înşeuare, de unde se merge pe o potecă ce coboară spre peşteră (o oră de mers pe jos). Greu de găsit fără călăuză din sat.
La Româneşti (unde se poate găsi o gazdă) se ajunge urmând şoseaua modernizată Lugoj- Deva până la Margina, iar de aici drumul spre Voislova (care străbate partea vestică a Munţilor Poiana Rusca de la nord la sud) până în sat. La Voislova drumul întâlneşte şoseaua naţională Caransebeş- Haţeg şi calea ferată Caransebeş-Subcetate.

Peştera de la Romaneşti
Peştera de la Romaneşti

Date istorice
Primele studii geologice şi faunistice sunt efectuate de T. Orthmayr (1872). În 1963 peştera face obiectul unor cercetări moderne complexe şi se întocmeşte planul cavităţii (Şt. Negrea, A. Negrea, V. Sencu şi L. Botoşăneanu, 1965).

Descriere
Galeriile accesibile turiştilor însumează 340 m şi sunt dezvoltate în plan orizontal pe fisuri tectonice prin care a circulat cândva apa de infiltraţie. Prima parte este săpată în calcare dolomitice cenuşii sau alb-gălbui, iar restul într-o brecie tectonică (caz unic în România). După explorarea recentă a hornurilor de către cercul de speologi amatori „Cristal” din Timişoara, peştera măsoară 1 386 m pe 68 m denivelare.
Intrarea lată de 9,5 m şi înaltă de 2 m permite intrarea luminii până la 70 m. Galeria principală este aproape dreaptă, de mari dimensiuni, cu lărgiri la intersecţia fisurilor tectonice, cea mai mare fiind Sala Liliecilor. Din această sală se desfac mai multe culoare, unele devenind impenetrabile prin îngustare. Apa de condensare şi infiltraţie, abundentă în timpul ploilor, alimentează câteva gururi şi micro-gururi sau bălteşte pe planşeu. Pe pereţi şi tavan, mai ales în partea terminală, există hieroglife de coroziune, septe şi stâlpi de coroziune, iar în multe locuri argilă de decalcifiere, aranjată sub aspect de „piele de leopard”, atrage plăcut privirea vizitatorilor. Fiind într-o fază incipientă de concreţionare, peştera conţine puţine stalactite fistuloase („macaroane”), scurgeri parietale destul de variate, crustă stalagmitică cu gururi şi perle de cavernă, stalagmite, domuri şi coloane (dintre care una de 7 m numită Tibia şi Peroneul, fracturată din cauza deplasării planşeului).
Sub colonia de rinolofi aflată la 20 m înălţime în Sala Liliecilor există guano foarte umed. Săpăturile specialiştilor au dat la iveală oase de urs de cavernă şi obiecte provenind de la o aşezare neolitică : un depozit de cereale, ceramică aparţinând culturilor de Tisa şi Coţofeni, precum şi o vatră acum reconstituită şi expusă în Muzeul din Timişoara, unde se păstrează şi resturile de urs de cavernă.

Peştera de la Romaneşti
Peştera de la Romaneşti

Si nu in ultimul rand, peștera beneficiază de o acustică deosebită, aici fiind organizate concerte de muzică clasică, jazz, blues, rock sau electronică. Primul concert găzduit de Peștera Românești a avut loc în anul 1984.

Concert in Peştera de la Romaneşti
Concert in Peştera de la Romaneşti

Condiţii de vizitare
În trecut peştera era des vizitată de localnici, care au exploatat guanoul şi au degradat unele concreţiuni. Deşi neamenajată, este uşor de parcurs. Sunt necesare cască de protecţie şi îmbrăcăminte călduroasă sub salopetă (temperatura aerului 6,5-8,5°C). Atenţie la săpăturile din zona intrării şi la guanoul umed şi lunecos din fund. Timp de vizitare : ½ oră.

Atractii turistice: Statiunea Buzias, Padurea Dumbrava, Muntii Banatului, Muntii Poiana Rusca.

Statiunea Buzias
Statiunea Buzias
Muntii Banatului
Muntii Banatului
Muntii Poiana Rusca
Muntii Poiana Rusca