Pestera de la Galaseni

Pestera de la Galaseni
Pestera de la Galaseni

Asezare
Peştera de la Gălăşeni (cunoscuta si ca peştera Peşteroaia) se găseşte pe platoul cu acelaşi nume din bordura nordică a Munţilor Pădurea Craiului.

Pestera de la Galaseni
Pestera de la Galaseni

Acces
Ea se deschide la o altitudine de 380 m, în extremitatea dinspre aval a Văii Deblei care, după ce traversează satul Gălăşeni, se pierde de fapt în această cavitate. Punctul cel mai apropiat de peşteră care poate fi atins cu mijloace auto e situat pe DR 764 (Aleşd- Beiuş), la aproximativ l km după ieşirea din satul Călăţea. Aici şoseaua descrie o curbă largă spre dreapta, în mijlocul căreia se ramifică spre stânga un drum de ţară care urcă spre satul Gălăşeni, aflat la o depărtare de 2 km. Intrarea în peşteră se găseşte în vecinătatea bisericii din sat şi este uşor de găsit datorită stâncilor calcaroase care barează Valea Deblei.

Pestera de la Galaseni
Pestera de la Galaseni

O a doua varianta de acces porneşte de la gara Vadu-Crişului, situată pe linia ferată Cluj- Napoca-Oradea. De aici se urmează drumul carosabil până în centrul satului Dobricioneşti (aproximativ 3 km), apoi se urcă spre stânga în lungul Văii Gălăşeni până la Moara Jurjii (4 km), alimentată de apele izbucului care se află şi la originea acestei văi. Drumul urcă în continuare şi ajunge, după mai .puţin de l km, în dreptul bisericii din Gălăşeni, deci în imediata vecinătate a peşterii.

Date istorice
Nu-i putem atribui Peşterii de la Gălăşeni o anume dată a descoperirii, deoarece pierderea de apă de la intrarea sa a fost cunoscută desigur de foarte mult timp. Se ştie însă că prima explorare, aparţinând lui J. Xantus, a fost întreprinsă în anul 1943. Cu exact 20 de ani mai târziu, C. Piesa ridică planul cavităţii pe o lungime de 962 m, pentru ca, în 1975-1976, Cercul „Z” al speologilor amatori din Oradea să împingă mai departe explorarea peşterii, ridicând la 2 357 m lungimea cunoscută a acesteia.

Pestera de la Galaseni
Pestera de la Galaseni

Descriere
Reţeaua subterană a Peşterii de la Gălăşeni se desfăşoară pe trei niveluri principale de carstificare, racordate între ele în mai multe puncte şi alcătuite din galerii cu desfăşurare în general liniară, slab meandrate.
Nivelul inferior este activ, constituind actuala curgere subterană a Văii Deblei, ale cărei ape se pierd la intrarea în peşteră printr-o cascadă de 4 m înălţime şi, după un traseu de 174 m, dispar într-un sifon impenetrabil, pentru a nu mai putea fi regăsite decât o dată cu reapariţia lor la zi în izvoarele din Groapa Moţului de la Josani. La 41 m de la intrare, cursul subteran primeşte, pe dreapta, un mic afluent, care parcurge, pe o lungime de 90 m, o galerie strâmtă şi întortocheată.
Un al doileia tronson activ apare în extremitatea nordică a reţelei. El drenează un curs de apă a cărei origine rămâne încă necunoscută şi care curge printr-o galerie de 217 m lungime, îngustă şi pe alocuri foarte joasă, mărginită la amândouă capetele de sifoane impenetrabile.
Celelalte două niveluri sunt fosile şi în bună măsură suprapuse. Foarte curând după cascada care succede intrării în peşteră, o căţărare relativ uşoară peste un prag de 4 m înălţime permite accesul în galeriile care compun primul etaj fosil. Partea cea mai importantă a acestuia este formată dintr-un lung coridor aproape rectiliniu, pe traseul căruia există mai multe strâmtori şi doar o singură porţiune mai lărgită – Sala Căpiţei de Argint – care constituie unul din sectoarele cele mai bogat concreţionate ale peşterii. O a doua sală – Sala Liliecilor, pe al cărui planşeu se îngrămădesc numeroase blocuri prăbuşite, reprezintă de fapt o ramificaţie laterală. Coridorul principal se termină cu o pantă argiloasă care debuşează în galeria celui de al doilea pârâu subteran. Cu puţin înainte de acest punct se deschide, pe stânga, Galeria Morcovilor, lungă de 389 m, cu variate forme de concreţionare, printre care predomină stalactitele. În sfârşit, ultimul tronson al etajului I este reprezentat de Galeria Belemniţilor, care prelungeşte cu 105 m în amonte, dar la un nivel superior, galeria cursului secundar de apă. Al doilea etaj fosil urmează cu fidelitate traseul coridorului principal al etajului T, faţă de care se desfăşoară cu 5-10 m mai sus. El se compune din câteva tronsoane de galerii, unele cu o topografie labirintică, dintre care cel mai important însumează 902 m şi adăposteşte numeroase concreţiuni.

Pestera de la Galaseni
Pestera de la Galaseni

Condiţii de vizitare
Parcurgerea integrală a Peşterii de la Gălăşeni pune o serie de probleme tehnice care implică, pe lângă un echipament complet (salopetă, cizme de cauciuc, sursa individuală de lumină), şi materiale de explorare (scări sau corzi), şi o pregătire fizică adecvată. Din aceasta cauză, ea nu este recomandată decât turiştilor antrenaţi.

Atractii turistice
Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea
Cetatea Oradei
Biserica cu Luna
Casa memoriala Octavian Goga
Pestera de la Vadul Crisului, Pestera Ghetarul de la Focul Viu, Pestera Igrita, Pestera Meziad, Pestera de la Vadu Crisului, Pestera Urşilor de la Chișcău, Pestera cu Apa din Valea Lesului, Pestera Moanei
Statiunea Stana de Vale, Statiunea Baile Felix, Statiunea Baile 1 Mai

Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea
Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea
Cetatea Oradei
Cetatea Oradei
Biserica cu Luna - Oradea
Biserica cu Luna – Oradea
Casa memoriala Octavian Goga
Casa memoriala Octavian Goga
Pestera Meziad
Pestera Meziad
Pestera Igrita
Pestera Igrita
Pestera Urşilor de la Chișcău
Pestera Urşilor de la Chișcău
Pestera Ghetarul de la Focul Viu
Pestera Ghetarul de la Focul Viu
Pestera de la Vadu Crisului
Pestera de la Vadu Crisului
Pestera cu Apa din Valea Lesului
Pestera cu Apa din Valea Lesului
Pestera Moanei
Pestera Moanei
Statiunea Stana de Vale
Statiunea Stana de Vale
Statiunea Baile Felix
Statiunea Baile Felix
Statiunea Baile 1 Mai
Statiunea Baile 1 Mai