Pestera Cetatile Ponorului

Pestera Cetățile Ponorului
Pestera Cetățile Ponorului

Asezare
Considerate într-o justificată unanimitate ca cel mai grandios fenomen carstic al României, Cetăţile Ponorului (judetul Bihor) reprezintă, evident, şi obiectivul de maxim interes din zona Padişului. Ele se găsesc în partea de sud a bazinului, la capătul Văii Cetăţilor care îşi organizează cursul din izvoarele ce apar în Poiana Bălăleasa.

Pestera Cetățile Ponorului
Pestera Cetățile Ponorului

Acces
Traseul turistic în circuit care conduce de la Cabana Padiş la Cetăţile Ponorului şi înapoi este marcat cu punct albastru şi însumează 12 km, dintre care 5,5 km reprezintă distanţa la dus. El ajunge mai întâi în Pârâul Brădeţanului, trece la mică depărtare de Izbucul Ponor (pentru vizitarea căruia există o derivaţie cu marcaj dublu), traversează Poiana Ponor şi răzbate apoi în versantul stâng al Văii Cetiţilor, în zona centrală a complexului pe care îl formează Cetăţile Ponorului. Acest marcaj intersectează drumul forestier spre Valea Seacă, care se desprinde în Şaua Bălăleasa din drumul Bulz-Padiş şi care constituie o a doua variantă de apropiere, de data aceasta accesibilă şi cu mijloace auto.

Pestera Cetățile Ponorului
Pestera Cetățile Ponorului

Date istorice

Ca în cazul multor altor peşteri larg deschise spre exterior, dimensiunile de excepţie ale Cetăţilor Ponorului exclud o dată anume a descoperirii lor, ele trebuind fără îndoială să fie cunoscute de oamenii Ţării Moţilor încă de foarte multă vreme. Istoria lor consemnează doar prima citare în literatură, făcută de Nagy Sandor în 1886. J. Czaran le popularizează apoi existenţa în ghidul turistic pe care îl publică în 1903 iar după vizita pe care o întreprinde, în 1921, reputatul geograf francez Em. de Martonne le subliniază originalitatea, comparându-le cu vestitul complex carstic de la Skocjan, din Iugoslavia. Prima explorare a cursului subteran de apă este întreprinsă pe o lungime de 200 m în 1927, de P. A. Chappuis, R. Jeannel, V. Puşcariu şi A. Wmkler. Eforturile de a avansa în lungul galeriei active sunt reluate în 1949 de Institutul de speologie din Cluj (M Şerban, D. Coman, I. Viehmann) şi continuate până în 1957 când, în colaborare cu o echipă de alpinişti condusă de Emilian Criştea, este atins sifonul terminal, la l 700 m de la intrare, în anii următori. Cetăţile Ponorului sunt teatrul mai multor expediţii organizate de speologi din ţară şi de peste hotare (Franţa, Elveţia. Polonia, Cehoslovacia), dar „punctul terminus” rezistă şi nici chiar incredibila escaladă a unui perete de 110 m înălţime întreprinsă în 1972 de alpiniştii de la A. S. Armata din Braşov nu permite depăşirea laculuisifon. Prima cartare completă a cursului subteran este realizată în 1971 de o expediţie mixtă românofranceză. pentru ca, în 1979-1977, Cercul „Speodava” din oraşul Dr. Petru Groza să stabilească la 3 800 m lungimea totală a peşterii.

Descriere
Numele de „Cetăţi ale Ponorului” răspunde în primul rând la ceea ce s-ar putea considera ca fiind sectorul de suprafaţă al acestui grandios fenomen carstic. Este vorba de un ansamblu de trei mari circuri calcaroase, denumite în mod frecvent, dar nu întru totul adecvat, „doline”, dintre care cel central reprezintă închiderea în fund de sac a Văii Cetăţilor. Albia acesteia, transformată întrun haos de blocuri enorme de piatră, ia sfârşit la picioarele unui perete de peste 100 m înălţime, în care se decupează poate cea mai extraordinară formă din geometria atât de variată a carstului românesc: portalul Cetăţilor Ponorului. În faţa celor 70 m la care se ridică ogiva acestei deschideri spre întunecimi cu adevărat hadesiene, omul trăieşte senzaţia copleşitoare a măreţiei naturii şi a propriei sale neputinţe atunci când nu se află la adăpostul puterii ocrotitoare a civilizaţiei pe care el însuşi a creat-o.

Pestera Cetățile Ponorului
Pestera Cetățile Ponorului

Imediat după portal, în dreapta, o pantă abruptă urcă până în fundul celui de-al doilea circ, ai cărui pereţi perfect circulari străjuiesc o incintă complet închisă, cu un diametru la gură de aproximativ 70 m. Coroanele întunecate ale brazilor împrejmuiesc deasupra capului o roată de cer care, de aici, din adâncul giganticei fântâni de piatră, rămâne singurul simbol al nemărginirii spaţiului, în latura din stânga, o spărtură răspunde în bolta galeriei care prelungeşte sub pământ sălbatica albie a Văii Cetăţilor. Scurgerea acesteia se îngemănează sub portal cu un puternic izbuc care ţâşneşte din peretele stâng şi care aduce pentru o fărâmă de timp la lumină apele înghiţite de întuneric prin ponorul de la Căput. Cel de al treilea circ, de altfel şi cel mai mare, este despărţit de depresiunea centrală ce închide Valea Cetăţilor printr-o înşeuare exploatată şi de marcajul care îi ghidează pe turişti în această lume ciclopeană. De formă vag triunghiulară, cu latura măsurând până la 300 m, ultima verigă a triadei de genuni îşi avântă pe verticale de peste 200 m zidurile sale împietrite. O singură ruptură, un fel de scoc de grohotiş, se află pe faţa opusă înşeuării şi îngăduie vizitatorilor să răzbată în urcuş pieptiş şi obositor până deasupra Cetăţilor, în latura din dreapta, la picioarele peretelui vestic, se deschide o a doua gură de peşteră, neînsemnată în comparaţie cu imensitatea marelui portal dar de dimensiuni totuşi apreciabile. De aici începe o galerie lungă de 110 m, care coboară în pantă rapidă spre cursul de apă şi care constituie calea cea mai uşoară de pătrundere în sectorul subteran al Cetăţilor Ponorului. Acest sector începe de fapt din dreptul portalului şi este format dintr-o galerie vastă, lată de până la 10 m şi cu bolta înălţată până la 20 sau chiar 70 m. Pe cei l 700 m ai săi, cursul subteran formează nu mai puţin de 14 lacuri şi numeroase cascade, a căror depăşire implică dificultăţi tehnice ce întrec cu mult nivelul unei vizite turistice, făcând din parcurgerea integrală a peşterii una din cele mai pretenţioase ture speologice. Prima sa porţiune este, totuşi, mai uşor accesibilă şi poate fi vizitată fără riscuri deosebite până în Sala Taberei, pe o lungime de 450 m. Dincolo de aceasta, o cascadă de 8 m obligă deja la folosirea mijloacelor specifice explorărilor subterane. În decorul sumbru al apelor înspumate peste blocuri prăbuşite şi al pereţilor golaşi de stîncă lucie, impresia stranie creată de ambianţa neobişnuită a peşterii este amplificată de lumina care se cerne din tăriile bolţii în locul unde aceasta este străpunsă de fereastra ce răspunde în circul din dreapta. Fenomenul nu este un lucru întru totul neobişnuit. Neobişnuit este însă izbucul subteran care apare în peretele din dreapta şi care devarsă direct în cursul subteran al Cetăţilor apele înghiţite de sorburile din Poiana Ponor. A fost nevoie de complexitatea scurgerilor subpământene ale Padişului pentru a putea întâlni un asemenea unicat hidrologic, deoarece noţiunea însăşi de izbuc se leagă nu de începutul, ci de sfârşitul drenajelor subterane.

Pestera Cetățile Ponorului
Pestera Cetățile Ponorului

Condiţii de vizitare
Cetăţile Ponorului sunt declarate monument al naturii, fără să existe însă restricţii de acces. Vizitarea celor trei circuri calcaroase constituie o tură spectaculoasă, puţin obositoare, dar care nu necesită decât echipamentul obişnuit pentru turismul montan. Parcurgerea cursului subteran al Cetăţilor până în Sala Taberei necesită însă salopetă, cască, cizme de cauciuc şi mijloace de iluminat. Este recomandabil ca intrarea în peşteră să se facă prin galeria care se deschide în circul din stânga şi numai atunci când debitul apei este suficient de mic. De altfel, în perioadele de viituri sau în urma unor averse, traseul subteran devine practic inaccesibil.

Atractii turistice
Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea
Cetatea Oradei
Biserica cu Luna
Casa memoriala Octavian Goga
Pestera cu Apa din Valea Lesului
Pestera de la Galaseni
Pestera de la Vadu Crisului
Pestera Ghetarul de la Focul Viu
Pestera Igrita
Pestera Meziad
Pestera Moanei
Pestera Urşilor de la Chișcău
Pestera Portile Bihorului
Peştera de la Fânaţe
Pestera Magura
Pestera Coliboaia
Pestera Ferice
Pestera Cetatea Rădesei
Pestera Poarta Zmeilor
Statiunea Stana de Vale
Statiunea Baile Felix
Statiunea Baile 1 Mai

Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea
Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea
Cetatea Oradei
Cetatea Oradei
Biserica cu Luna - Oradea
Biserica cu Luna – Oradea
Casa memoriala Octavian Goga
Casa memoriala Octavian Goga
Pestera cu Apa din Valea Lesului
Pestera cu Apa din Valea Lesului
Pestera de la Galaseni
Pestera de la Galaseni
Pestera de la Vadu Crisului
Pestera de la Vadu Crisului
Pestera Ghetarul de la Focul Viu
Pestera Ghetarul de la Focul Viu
Pestera Igrita
Pestera Igrita
Pestera Meziad
Pestera Meziad
Pestera Moanei
Pestera Moanei
Pestera Urşilor de la Chișcău
Pestera Urşilor de la Chișcău
Pestera Portile Bihorului
Pestera Portile Bihorului
Peştera de la Fânaţe
Peştera de la Fânaţe
Peştera Măgura
Peştera Măgura
Pestera Coliboaia
Pestera Coliboaia
Peştera de la Ferice
Peştera de la Ferice
Pestera Cetatea Rădesei
Pestera Cetatea Rădesei
Pestera Poarta Zmeilor
Pestera Poarta Zmeilor
Statiunea Stana de Vale
Statiunea Stana de Vale
Statiunea Baile Felix
Statiunea Baile Felix
Statiunea Baile 1 Mai
Statiunea Baile 1 Mai